Trasee Cheile Nerei-Beuşniţa
Munții Aninei – și în general Munții Banatului – se deosebesc de masivele din Carpaţii Meridionali de pildă, unde poţi parcurge efectiv un traseu de culme. Munţii Aninei se prezintă ca o platoşă calcaroasă intens fragmentată şi împădurită în cea mai mare parte, punctată de culmi şi tăiată de văi adânci, astfel că nu putem vorbi de un traseu „de culme” în adevăratul sens al cuvântului.
Traseul este unul mirific de-a dreptul şi conduce din extremitatea vestică a Depresiunii Almăjului la lacul de acumulare Gura Golumbului din Cheile Minişului, prin minunatele poieni ale platoului carstic Leordiş-Pleşiva, mărginite de abrupturi împădurite parţial cu fag şi brad.
Se poate pleca fie din comuna Lăpuşnicu Mare (satele Lăpuşnicu Mare şi Moceriş), fie din Cheile Minişului (Cabana Cerbul – de lângă barajul acumulării Gura Golumbului). Noi recomandăm parcurgerea acestui traseu dinspre satul Lăpuşnicu Mare spre Gura Golumbului, întrucât dinspre satul Moceriş drumul prezintă un tronson sălbăticit, unde turiştii se pot lesne rătăci.
Fie că plecăm din Moceriş, fie din Lăpuşnicu Mare, traseul străbate platoul calcaros Leordiş-Pleşiva şi ne poartă printr-o succesiune de poieni (Peşterii, Lupului, Roşchii, Cuceş, Scocu, Liciovacea, Blezovacea), cu doline, văi seci, stâne şi sălaşe, mărginite de culmi împădurite sau abrupturi golaşe.
În Poiana Peşterii, un abrupt calcaros ascunde Peştera de la Vălee, aflată într-un stadiu avansat de concreţionare, cu o mare bogăţie şi diversitate a speleotemelor, cu importanţă nu doar speologică, ci şi biospeologică ori paleontologică.
Poiana Roşchii este una dintre cele mai întinse din Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa şi din Munţii Aninei, un loc răscruce pentru numeroasele poteci şi drumuri ce străbat parcul naţional, căi de plecare în direcţii diverse, inclusiv spre cel mai înalt vârf din aria protejată şi din Munţii Aninei – Vf. Leordiş (1.160 m).
La trecerea din Poiana Roşchii în Poiana Cuceş se înalță Cârşia Mare, impozant abrupt calcaros, un loc încărcat de legende şi frecventat de căutătorii de comori.
Accesul relativ uşor, liniştea acestor poieni parfumate, fâneţele bogate şi multicolore, înălţimile golaşe şi de un alb lucitor care le mărginesc, la care se adaugă pitorescul sălaşelor lăpuşnicene, le recomandă ca admirabile locuri de plimbare, relaxare şi odihnă.
